Nino-nino

A fost nebuna la radio.
După cum v-am spus aseară că mă duc la radio…iaca că am fost. Da’ la mine, ca la nimeni, că nu puteam să merg și eu ca tot omul cu un taxi…nu…eu m-am dus cu mașina de pâine )) Nu glumesc! Chiar așa am mers.
Păi cum frățioare, merge tot oficiosu’, băgătorul în seamă, toată țoapa cu escortă, cu meleuri, geleuri și gealați… și să nu îmi fac eu intrarea în lumea glamouroasă a radioului cu mare tam-tam?
Acu’ să spun drept: m-am trezit pe la vreo 6 dimineața că să am timp să fac totul cum trebuie: oleacă de cafea, oleacă de tencuială, oleacă de cafea, oleacă de rimel…and so on… Pentru că decât să întârzii, mai bine stai și aștepți. Pe la 6:35 m-am apucat de sunat la firmele de taxi. Aici, aranjarea planetelor și sinergia faptelor, plus greața de bani a unora au făcut în așa fel încât să sun ca o dobitoacă la taxi vreo 20′ și să „îmi pare rău nu avem nicio mașină disponibilă”.
M-am simțit o eroină, o femeie bătăioasă, o Vitoria Lipan de Sf. Ilie căci am luat strada, zăpada și noaptea în piept. Noroc cu mașina de pâine că altfel probabil și acum mergeam către Radio Top )) Am ajuns în stația de taxi și acolo ce să vezi: minune! Planetele p…. mele au aranjat vreo 5-6 mașini de taxi.
Emisiunea, eu zic că a decurs conform prevederilor legale….nu am spus nici ” ceapa mă-sii” nici altele mai grele. Am încercat să mă focusez pe Sorin și să ignor microfonul, că dacă mă uitam la el realiza nebuna din capu’ meu că e la radio și începea : „veronicaaa, fată dragă….”. Cel mai crunt a fost momentul în care Sorin a spus că s-a documentat despre mine și că sunt din Rm. Sărat, atunci nebuna a tresărit, avea părul puțin roșcățel și striga ca disperata: ” let’s make Rm. Sărat great again”. Jesus Christ, abține-te să nu râzi ca descreierata dacă poți!!:)))
Cel mai emoționant moment a fost:
După ce am ieșit din emisie în următoarea cameră era un tip ( frumos și elegant ar fi să spun domn, dar când spun domn îmi închipui pe cineva mai în vârstă), am realizat la un moment dat că vorbește cu mine, da’ eu tălâmba eram așa de agitată încât nu am înțeles nimic, ba chiar am crezut că poate face caterincă de mine ( eu eram în lumea mea ) ) Într-un final am realizat: ” Am venit să o prind pe domnișoara/ doamna să ajut și eu”. Băi, a fost ca în filme: cerul s-a deschis, o lumină albă a apărut și nebuna cânta în capu’ meu: „Aleluia! Aleluia! Aleluia!!”, după aia au apărut ăia de la Snep ~ tu- du tu-du i’ ve got the power!! , adică tipul ne-a auzit și a venit.
Ps: Tipule, nu știu cine ești, dar dacă ajungi cumva să citești asta îți spun așa: U made my day și îmi pare rău că m-am pierdut ca o tută!

Comentarii Facebook

One Reply to “Nino-nino”

  1. Bine sis!!!

Lasă un răspuns