Cumpără o carte

Noi ăștia care stăm la țărănoaia, din când în când trebuie să punem caii la căruță și să ne ducem la târg să cumpărăm ” pentru de dimineață”, ” de foame sau de gust”, ” pentru că meriți”, ” pentru bărbați adevărați”, ” în zilele delicate”.
Cum eram cu Zânul în magazin, îi sună telefonul, după o scurtă socializare în timp ce eu cumpăram pâine sunt cerută la telefon. Băi, jur! Așa îmi place când îl sună lumea și mă cere pe mine, îmi crește sufletul . Nu degeaba am eu apucături de președinte, îmi place să am oameni în subordine și să îmi facă mofturile… să răspundă la telefon… Plus de asta cred că mă și încadrez în peisajul politic actual: un miliardar ce avea și o emisiune, un comediant… și eu! Ce bancuri frumoase am putea faaaceeee!

Anyway, domnul care cerea să vorbească cu mine este un mare pablișer și mă mai citise din când în când pe soșiăl midia, însă probabil acum a descoperit geniul din mine cu adevărat:
” – Michelle, ai talent și ar fi păcat să te rezumi doar la asta. Ar trebui să scrii o carte.”
Mă oameni buni, când l-am auzit pe omu’ ăsta a fost așa ca la biserica cu gospel : ” Aleluia! Aleluia! ” vedeam și raza de lumină de la Dumnezeu ( ori poate era vreun reflector) și mă gândeam unde dracu’ e butonul ăla de înregistrare, să pot să arăt și lu’ frate-miu, lu’ mama, la tot neamu’ meu. Mă și vedeam peste ani bătrână, vai de oasele mele și toată lumea să știe. Știți? Povestea aia pe care o știe toată lumea și tu continui să o spui.
M-am adunat cumva și am spus:
” – Auzi, nu vrei tu să te pun eu pe speaker și să repeți tot ce ai spus?”
A repetat omu’.
“- Păi, (am gândit ” coaie” a se citi ” mare domn pablișer”) eu aș scrie da’ nu știu despre ce.”
Ajunsă acasă m-am apucat de gătit și de gândit. A apărut nebuna din capu’ meu:
” Cum adică trebuia să scriu cartea și după aia să mă mut la casă? ( referire la postarea mea anterioară) Adică scot o carte și fac bani? Nuuuu. Din ce am văzut eu e așa: furi, faci case, intri în pușcărie și abia după aia scrii 4-7 cărți.
La cum merge educația în ziua de azi e posibil chiar să mă bage ăștia în programă, ce dacă folosesc decât cuvinte triviale … “
Mă tot gândesc despre ce să scriu, că eu cărți din postări de FB am mai citit și sunt un fel de caca-maca.
Mă gândesc chiar și dacă scriu tot ce gândesc acum și fac o postare ce poza să îi pun. Să pun o carte? Mai multe? Da’ dacă pun o carte de joc, așa la mișto? Ce carte de joc, că pe aia cu dama de pică a luat-o mama. Nu știți?
A ieșit mama la pensie. Cred că a citit ea niște cărți, ori a văzut niște filme în care ăștia bătrâni se retrag la pensie și merg la țară, într-o căsuță cochetă și fac oleacă de agricultură, așa de sanchi.
Așa a făcut și ea, doar că a făcut agricultură ca țăranul român care are pensia mică și a uitat că nu mai e așa de tânăr. S-a urcat în nuc și a căzut de acolo, s-a urcat pe casă să aranjeze niste țigle…. și-a picat. A mai făcut ea câteva din astea așa că am ajuns să o alint ” dama de pică”.
Mă rog, ce voiam eu să vă întreb ( în afară să mă laud) știe cineva cum trebuie să fie hârtia ca să nu zgârie?

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *