O dimineață ca oricare alta

Când eram mică abia așteptam să fiu mare! Voiam să fiu mare să nu dau socoteală nimănui, să am banii mei, să fac ce vreau și să nu mai merg la școală. Eram timidă și nu prea vorbeam cu colegii, nu eram sufletul clasei, nu eram cea mai deșteaptă, dar nici cea mai proastă, nu eram populară, eram…. în banca mea. Uram școala! Nu o uram pentru că trebuia să învăț, o uram pentru că avea oameni. O uram pentru că în fiecare dimineață trebuia să îmi las patul călduț ca să merg la ea. În fiecare dimineață parcă plecam la război, aveam inima frântă de ce lăsam în urmă.

Acum sunt mare, urăsc școala lui fii-miu!

Eu nu sunt ” morning people”, eu sunt ” let’s sleep till..”. Ca să mă înțelegi, eu dacă aș dormi până la 8:00 aș fi fericită.

La sfârșitul semestrului fii-miu a fost bolnav, adică vreo 3 săptămâni. După aia am intrat în vacanță. Adică încă 3 săptămâni. Cum sa mă trezesc eu la 6:50 acum? Bineînțeles că nu am reușit!

Am reușit să trimit copilul la vreme la școală, însă eu tot chioară de somn și ciufută am rămas. Mă apuc să fac cafeaua:

Pun apă la fiert. Eram atât de distrusă încât am pus ibricul pe ochiul cel mic da’ l- am pornit pe cel mai mare. Fail! Mă uit ca proasta la plită. Închid! Pornesc ochiul mijlociu. Fail! Mă minunez de ce dracu’ scrie „F” și nu merge. Închid. Nimeresc ochiul care trebuie. Îmi pun cafea în cană, pun zahăr, pun cafeaua la loc, dau să pun zahărul la loc, nu estimez distanța bine, fut o bucată în dulap…zduffff!…scap zahărul, sare prin aer, încerc să îl prind, reușesc doar să îl izbesc de faianță ca să se deschidă mai bine capacul și să zboare zahărul pe plită, în ibric, pe blat, și să cadă zgomotos cutia și capacul. Scap un ” futu-i”. Mă uit ca proasta la plită. ( Era o vorbă: ” te uiți ca proasta la pwlă”) … așa mă uitam eu. Mă adun. Ridic ibricul, trag zahărul de pe ochiul aprins. Mă uit satisfăcută că am rezolvat. Iau capacul de la zahăr, mă uit la el de parcă mai aveam o piesă de la o navetă spațială și nu știam de unde a rămas. Decid brusc ( că eu de felul meu lucrez la NASA și fac o rachetă înainte de micul dejun) ” trebuie pus aici”, fleoșc în ibricul cu apă! Mă uit ca proasta cum fierbe capacul de la zahăr în ibricul cu apă ( mda….noi când facem rachete…. sterilizăm piesele :)) ).

Bună dimineața!

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.