A fost odată ca niciodată o zăpăcită pe care o apuca harnicia… fix atunci când era sărbătoare!
Luni, marți tot au dat ăștia la televizor că de ziua Sfintei Parascheva nu se merge, nu e voie, nu se pupă, nu se… Atât au dat încât nu m-am prins că nu a fost, așa că miercuri m-a apucat harnicia și am făcut maaaare treabă.
Între timp a aflat și tuta că e sărbătoare, așa că mi-am cătat de drum ca să nu mai facă păcate mașina de spălat rufe. :)) M-am primenit, m-am dichisit, că vorba aia…mergeam la târg. Am făcut până și schema aia pe care am văzut-o în filme: nu m-am dat cu parfum ca o țărancă, am trecut prin el… adică fiță, ca o lady, eram țiplă! Mi-am mai luat și geanta aia faină GuessFake ca să fiu mirobolantă. Și-a plecat diva de acasă!
Aici nu știu cum să vă povestesc că vă prindeți și satu-i mic și nu aș vrea ca personajul despre care e povestea să se simtă de tot căcatul ( fin tare….o să înțelegeți voi). Să ne închipuim că prin Sf Ilie trece trenul (în niciun caz nu e vb de maxi-taxi). M-am dus spre stație să prind trenul. Pe la o bucată văd maxi-taxi trenul, tren am zis. Jap-jap, am făcut niște calcule și am început să fac din mână și să țopăi ( tot ca o divă), în capu’ meu eu eram mai în vale, trenul era în deal și mergea spre următoarea vale, așa că dacă mă zbăteam bine m-ar fi văzut. Era așa.. la ghici. Încetinește, încetinește și mai tare, oprește. O apuc sprinten (cam cât de sprinten pot eu) ca să nu fiu nesimțită și să mă aștepte mult, se deschide ușa șoferului, eu în capu’ meu de acum gândeam “Jesus, adică eu știu că m-am aranjat, da’ chiar așa arăt de bine încât să îmi deschidă ăsta ușa? Nuuu…poate e ăla care a zis că am trântit portiera de parcă am draci pe el…”.
Nu înțeleg ce se întâmplă, de ce nu se mișcă ăsta, oare ce caută? Hai să văd! Ajung în dreptul geamului și….. îl văd cum se frăsuiește, se caută, pune mâinile pe sub flanea și răsare un cur bălan în fața ochilor mei! De acum nu îl mai vedeam, am rămas vreo câteva secunde privind în gol ca proasta. Mă gândeam ce să fac: să plec în sus, în jos, să mă urc în tren și să îl las să termine treaba…. M-am dat vreo 5-6 m mai încolo și am râs pe înfundate. Io când am plecat de acasă numa’ la asta nu m-am așteptat! L-am lăsat cât am crezut de cuviință și apoi m-am dus la geam:
-Bună ziua! ( ăsta era cam galben la față, dar când m-a văzut am crezut că moare de inimă) Nu vă supărați, opriți pe la CUR (aici a urmat o pauză în care mă chinuiam să nu mor de râs, că din atâtea stații tocmai pe asta am ales-o și eu) CUBEU? Mă usturau ochii și nu știam dacă mi se scurge rimelul de la atâta râs, ori e de la căcat :)).
– Bună ziua! M..trenul ăsta nu merge acum, că nu e ora bună, merge la fără 10. ( În capu’ meu: coaie da-i și 48, 2 minute!) Mergeți în stație și vin eu! M-am dus în stație, adică 40m mai în spate. Am făcut bine că m-am dus, am putut să mă întorc cu spatele și să râd ca o nebună 2′. După 2′ ăsta a dat cu spatele până la mine și am urcat. Cred că a dat săracu’ om cu 10 spray-uri de cameră și a pus 34 de brăduți, că mirosea ca la Sephora, da’ așa mai de la țară :)).
PS: De obicei omul ăsta este foarte vorbăreț, prea vorbăreț. Acum nu a scos un sunet până la destinație. Mă gândesc ca data viitoare când merg cu el să spun din prima:”Știu unde te-ai căcat!”
Alt PS: Cum spuneam satu-i mic, dacă îl știe cineva pe șofer conductor să nu îi spună nimic, nu vreau să se simtă de căcat 
