Politica și rahatul

    Am stat dimineață la cafea și am făcut politică în capu’ meu. Asta fac de vreo săptămână, de când au fost alegerile. Stau și încerc să găsesc o logică a votanților.

    Concluzia e că mare parte din populația țării suferă de sindromul Stockholm. Îl știți, e ăla în care începi să îl iubești pe cel care te aduce în postura de victimă.

    Cum să alegi tot pe ăla care ți-o tot trage de vreo câteva mandate?

    În septembrie am tot umblat prin țară și m-a urmărit aproape prin toate orașele mirosul de Asfalt Electoral și al Tufănici de Alegeri. Cum vine asta, mă? Stai 4 ani și-o freci, iar înainte de alegeri cu 1 lună te apuci de treabă? Ce dracu’ e in capu’ vostru de tot îi votați? Dacă primarul e de rahat 4 ani, iar atunci când vin alegerile se apucă de treabă, e tot de rahat!!…. Doar că e un rahat împachetat frumos.

    Să vă explic:

-dacă nevastă-ta e o putoare leneșă care nu face nimic și face curat doar când vine cineva în vizită (aia nu e curățenie, e doar de ochii soacrei) – E un primar în campanie!

– dacă bărbac-tu e un bețivan ce joacă banii de întreținere la păcănele și din când în când se jură că nu mai face – E un primar în campanie!

    Ce e șocant la toată treaba asta? E că atunci când încerci să lămurești pe cineva că e o alegere de rahat, pățești ca atunci când pe una o bate bărbată-su în plină stradă: tu te bagi să o scoți iar ea îți dă cu geanta în cap și strigă: ” ce ai cu bărbatu’ meu?”

    PS: Am fost azi din Sf Ilie la Fălticeni, nu mai miroase a asfalt…doar a rahat…

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns