Azi e ziua Zânului și am un mare necaz! Nu i-am luat cadou. Tot am vrut să îi iau, dar nu s-au aliniat nenorocitele astea de planete. Tot merg cu capu-n jos pe stradă sperând să găsesc bani, da’ în ziua de azi nimeni nu mai are bani de pierdut pe stradă, plus că Zânul …
Cum mi-am imaginat eu mutarea noastră în casă nouă.. Când ești tălâmbă cu capu’n nori, visezi aiurea până îți curge scuipatu’ din gură. Se făcea că ne mutam, iar eu mă plimbam ca o divă divină, cu gentuța pe mână prin magazine : ” vreau asta, asta și aia, aia cred că merge cu statueta …
Zânul își cumpără telefon nou, iar noi suntem tare bucuroși! Noi, eu și Tudor, nu voi :)). O să spuneți ” vaaaaiiii, ce inimă mare au! ” … căcat! Nu știți voi … Noi suntem așa… familie tradițională, când crește unu’ mare i se cumpără haine noi, iar ceilalți mici și proști primesc hainele lui …
N-am mai scris de multă vreme, nu că nu am vrut, dar nenorocita asta de inspirație nu funcționează cum am văzut în filme. Tăntălăul care nu are inspirație își cumpără o casă la țară și scoate cel mai mișto roman de până atunci. Bine, ori cunoaște o vecină coborâtă de pe vreo copertă de revistă …
Am pus o poză zilele trecute cu: o mașină, gunoiul în așteptarea gunoierilor și gardul. Am mulțumit Zânului că e minunat, că există … Lumea a început să presupună că a schimbat gardul, că scos gunoiul, că mi-a luat mașină ( majoritatea au zis de mașină). Nope, nimic …
A venit primăvara, păsărelele cântă, florile răsar, fii-miu își vinde rinichiul. Se face că după ce a stat Tudor toată iarna în casă, a ieșit în sfârșit la joacă. Bucurie mare! A ieșit cu bicicleta și prietenii. Doamne, eram așa de fericită! În sfârșit a ieșit și el, se joacă, umblă pe coclauri, face trăsnăi…. …
Când ești tălâmb e bine să fii în gașcă, nu de alta… e bine să aibă cine râde de tine. Așa am făcut și noi, dar eram doar 4: Zânul, eu, Nicalai ( din altă poveste) și Irinuca ( soția lui Nicalai, sau Karaoke Girl).Era să fim mai mulți, că prietenele mele au zis că …
Cei ce mă cunosc știu deja că nu sunt o mare atletă, cei ce nu mă cunosc…se prind ei… numa’ al meu nu poa’ să creadă, el tot insistă 🙂 Cum să îți spun: când eram mică, eram zbanghie, săream, mă cocoțam pe casă, jucam fotbal cu băieții, aveam și nume în echipă Mâțaela ( …