Cei ce mă cunosc știu deja că nu sunt o mare atletă, cei ce nu mă cunosc…se prind ei… numa’ al meu nu poa’ să creadă, el tot insistă 🙂 Cum să îți spun: când eram mică, eram zbanghie, săream, mă cocoțam pe casă, jucam fotbal cu băieții, aveam și nume în echipă Mâțaela ( eu sper că din cauză că eram agilă ca o pisică, nu că aș fi fost vreo mâțâită).
Pe măsură ce am crescut, m-am domolit, exact ca mâțele, acum îmi place mai mult să lenevesc și să îmi ling blănița.
Acum nu știu cât e leneveală, cât e mai mult teamă. De fiecare dată când e ceva cu acțiune eu o dau cotită: ” că să vezi, că mă doare piciorul, că am o luxație de cerebel, că atriul stâng are entorsă, că cine are grijă de telefoane..”
Probabil te miri că din zglobie am ajuns șoricel. Păi cum să nu ajung?
De fiecare dată cand vrem să ne relaxăm ne uităm la chestii funny. Știi despre ce vorbesc… filmulețe, cu pisici, căzături, bușituri.
Acum de fiecare dată când vreau să fac ceva, am așa un film în cap, că sigur cad cum a căzut aia, sigur se sparge geamul, sigur se rupe funia, sigur dai cu curu’ de pământ.
E clar că nu mi se pot întâmpla toate mie, trebuie să ți se mai întâmple și ție :)) , da’ am observat câte ceva care mi se potrivește…
Mai știi când erai în generală și trebuia să sari capra? Știi că era o proastă care a rămas calare pe ea? Eu eram! Știi că era una care a rămas atârnată cu picioarele de capră și cu capul în jos? Eu eram!🤣
De fiecare dată când e ceva cu acțiune al meu începe:” hai Michelle, hai , nu vezi că ești singura care nu se dă? Încearcă! Ce poate să ți se întâmple?”
Acu’ vreo câțiva ani ( muuuuulți tare), eram cu gașca la munte. După ce s-a băut bine, normal că se trezește un geniu plin de alcool : ” să ne dăm cu ceaunele pe zăpadă!!”. Toată votca a strigat: ” Da! Da! Să ne dăm!” Era noapte și o gașcă de nebuni se dădea cu ceaune, pungi, cur… pe zăpadă. Și aud: ” Hai Michelle, hai……” Baga- mi-aș!!
Mi-am luat ceaunul, curajul și m-am suit în vârful dealului. Acolo ce mă gândesc eu: îi noapte, ăștia-s alcoolizați, nu vede nimeni dacă eu nu cobor, mai bine bag o țigară 😉. Mă așez frumușel pe ceaun, bag mâna stângă după țigări, mâna dreaptă după brichetă, caut bine, mă aplec într-o parte că nu nimeream bricheta….șiiiiii…..și-am pornit frățioare!!! Da! Cu mâinile în buzunare, am dat rotocoale, m-am învârtit de ziceai că-s avion la paradă și m-am oprit teatral fix în zidul de la telescaun cu un mare Hâc! Artă frate!
Zilele trecute am mers la pârtie. Să îți spun sau știi deja: ” hai Michelle, hai…”
Băi, jur făceam spume în sufletul meu minunat, îmi venea să îl bag cu capu’ în zăpadă și să îl îngrop acolo, m-aș fi urcat cu picioarele pe el și aș fi strigat: ” Na, mă! Îți place? Mă joc în zăpadă!! Știi, când mergem acasă o să îți pui mănușile și o să freci buda, iar după aia cabina de duș, faianța și mobila de bucătărie! Încearcă! Ce poa’ să se întâmple?”
Ps: Hai, pui…glumeam si eu…
