Azi e ziua Zânului și am un mare necaz! Nu i-am luat cadou. Tot am vrut să îi iau, dar nu s-au aliniat nenorocitele astea de planete. Tot merg cu capu-n jos pe stradă sperând să găsesc bani, da’ în ziua de azi nimeni nu mai are bani de pierdut pe stradă, plus că Zânul […]
Când te taie…te duci
A fost odată ca niciodată o zăpăcită pe care o apuca harnicia… fix atunci când era sărbătoare!
Luni, marți tot au dat ăștia la televizor că de ziua Sfintei Parascheva nu se merge, nu e voie, nu se pupă, nu se… Atât au dat încât nu m-am prins că nu a fost, așa că miercuri m-a apucat harnicia și am făcut maaaare treabă.
Între timp a aflat și tuta că e sărbătoare, așa că mi-am cătat de drum ca să nu mai facă păcate mașina de spălat rufe. :)) M-am primenit, m-am dichisit, că vorba aia…mergeam la târg. Am făcut până și schema aia pe care am văzut-o în filme: nu m-am dat cu parfum ca o țărancă, am trecut prin el… adică fiță, ca o lady, eram țiplă! Mi-am mai luat și geanta aia faină GuessFake ca să fiu mirobolantă. Și-a plecat diva de acasă!
Aici nu știu cum să vă povestesc că vă prindeți și satu-i mic și nu aș vrea ca personajul despre care e povestea să se simtă de tot căcatul ( fin tare….o să înțelegeți voi). Să ne închipuim că prin Sf Ilie trece trenul (în niciun caz nu e vb de maxi-taxi). M-am dus spre stație să prind trenul. Pe la o bucată văd maxi-taxi trenul, tren am zis. Jap-jap, am făcut niște calcule și am început să fac din mână și să țopăi ( tot ca o divă), în capu’ meu eu eram mai în vale, trenul era în deal și mergea spre următoarea vale, așa că dacă mă zbăteam bine m-ar fi văzut. Era așa.. la ghici. Încetinește, încetinește și mai tare, oprește. O apuc sprinten (cam cât de sprinten pot eu) ca să nu fiu nesimțită și să mă aștepte mult, se deschide ușa șoferului, eu în capu’ meu de acum gândeam “Jesus, adică eu știu că m-am aranjat, da’ chiar așa arăt de bine încât să îmi deschidă ăsta ușa? Nuuu…poate e ăla care a zis că am trântit portiera de parcă am draci pe el…”.
Nu înțeleg ce se întâmplă, de ce nu se mișcă ăsta, oare ce caută? Hai să văd! Ajung în dreptul geamului și….. îl văd cum se frăsuiește, se caută, pune mâinile pe sub flanea și răsare un cur bălan în fața ochilor mei! De acum nu îl mai vedeam, am rămas vreo câteva secunde privind în gol ca proasta. Mă gândeam ce să fac: să plec în sus, în jos, să mă urc în tren și să îl las să termine treaba…. M-am dat vreo 5-6 m mai încolo și am râs pe înfundate. Io când am plecat de acasă numa’ la asta nu m-am așteptat! L-am lăsat cât am crezut de cuviință și apoi m-am dus la geam:
-Bună ziua! ( ăsta era cam galben la față, dar când m-a văzut am crezut că moare de inimă) Nu vă supărați, opriți pe la CUR (aici a urmat o pauză în care mă chinuiam să nu mor de râs, că din atâtea stații tocmai pe asta am ales-o și eu) CUBEU? Mă usturau ochii și nu știam dacă mi se scurge rimelul de la atâta râs, ori e de la căcat :)).
– Bună ziua! M..trenul ăsta nu merge acum, că nu e ora bună, merge la fără 10. ( În capu’ meu: coaie da-i și 48, 2 minute!) Mergeți în stație și vin eu! M-am dus în stație, adică 40m mai în spate. Am făcut bine că m-am dus, am putut să mă întorc cu spatele și să râd ca o nebună 2′. După 2′ ăsta a dat cu spatele până la mine și am urcat. Cred că a dat săracu’ om cu 10 spray-uri de cameră și a pus 34 de brăduți, că mirosea ca la Sephora, da’ așa mai de la țară :)).
PS: De obicei omul ăsta este foarte vorbăreț, prea vorbăreț. Acum nu a scos un sunet până la destinație. Mă gândesc ca data viitoare când merg cu el să spun din prima:”Știu unde te-ai căcat!”
Alt PS: Cum spuneam satu-i mic, dacă îl știe cineva pe șofer conductor să nu îi spună nimic, nu vreau să se simtă de căcat 
Politica și rahatul
Am stat dimineață la cafea și am făcut politică în capu’ meu. Asta fac de vreo săptămână, de când au fost alegerile. Stau și încerc să găsesc o logică a votanților.
Concluzia e că mare parte din populația țării suferă de sindromul Stockholm. Îl știți, e ăla în care începi să îl iubești pe cel care te aduce în postura de victimă.
Cum să alegi tot pe ăla care ți-o tot trage de vreo câteva mandate?
În septembrie am tot umblat prin țară și m-a urmărit aproape prin toate orașele mirosul de Asfalt Electoral și al Tufănici de Alegeri. Cum vine asta, mă? Stai 4 ani și-o freci, iar înainte de alegeri cu 1 lună te apuci de treabă? Ce dracu’ e in capu’ vostru de tot îi votați? Dacă primarul e de rahat 4 ani, iar atunci când vin alegerile se apucă de treabă, e tot de rahat!!…. Doar că e un rahat împachetat frumos.
Să vă explic:
-dacă nevastă-ta e o putoare leneșă care nu face nimic și face curat doar când vine cineva în vizită (aia nu e curățenie, e doar de ochii soacrei) – E un primar în campanie!
– dacă bărbac-tu e un bețivan ce joacă banii de întreținere la păcănele și din când în când se jură că nu mai face – E un primar în campanie!
Ce e șocant la toată treaba asta? E că atunci când încerci să lămurești pe cineva că e o alegere de rahat, pățești ca atunci când pe una o bate bărbată-su în plină stradă: tu te bagi să o scoți iar ea îți dă cu geanta în cap și strigă: ” ce ai cu bărbatu’ meu?”
PS: Am fost azi din Sf Ilie la Fălticeni, nu mai miroase a asfalt…doar a rahat…
365
Se făcea că într-o seară, minunata voastră se plictisea. Cum stăteam eu ca deșteapta (că eu nu stau ca proasta niciodată :)) ), am zis: da’ nu văd eu un film pe Netflix? Văd în top 10 un film ce mi-a atras atenția “365 de zile”, zic “Băi, ce interesant sună, poate ceva cu Jules […]
I’m not a cat person!
V-am mai spus de atâtea ori că nu îmi plac pisicile, nu m-am ascuns. Lui ZA i-am spus chiar de la începuturi, de acum 20 de ani, nu am umblat cu părul în ochi cum face toată lumea la începutul unei relații: ” Mvaii, dar eu ador pisicile! Cu blănița aia a lor așa fluffy, […]
Am mers cu bicicleta= buba mare
Întotdeauna mi-a fost ciudă că nu știu să merg pe bicicletă. Când eram mică nu am avut, nu am avut nici măcar tricicletă, avea Delia ( prietena mea din copilărie) și mă mai urcam și eu din când în când. Frate-miu ( cu 6 ani mai mare) avea un Pegas roșu, muream după el. Tot […]
Cozonacu’ vieții
Care mă știe, a mâncat cozonac pe la mine. Îl fac demențial! E fraged, e aromat, e plin de nucă, așa… pă bogăție! Eeee, da’ m-a mâncat pe mine să fac altă rețetă, că e lăudată, că e un cozonac cum neamul tău n-a mâncat, că e cel mai bun și mai fraged și mai […]
Avem de toate!
Vai de steaua voastră! Nu, nu mă refer la echipa de fotbal, mă refer la VOI care numa’ știți să comentați aiurea. Pai cine vă dă vouă dreptul măi neșcoliților, să comentați? Aveți “școala veții”? N-aveți! Ai studiat management când te-ai uitat la Dallas? Nu! Eu în locul vostru…De fapt, nu! Hai, să vă explic […]
Stai acasă!
În viața asta am fost proastă de multe ori. Am fost de curând proastă, mai acum ceva vreme, acu’ vreo 3 luni. Când a început necazul cu Covid-19 în China m-a durut la 3m în spate. Așa-i că și pe tine? Am zis ” lasă mă, că e la ei, nu la noi!”. M-am gândit […]
39, bitches!
Până la ora asta probabil că Facebook a avut grijă de ziua mea ca să mi-o frece și să vă spună că : azi e minunata zi în care mama mea a țipat cu motiv! Trăiesc într-o nebunie de ceva vreme, în care dacă nu e nebuna aia care uită de ziua ei, sunt alea […]
Feșăn wiik pă prundu’ gârlii
M-am tot plâns în viața asta că nu le am cu moda, că nu înțeleg, că nu pricepe neuronu’, că păru’ de la cabesa e blond. Io când eram mică la mama acasa am vrut să mă fac designer vestimentar. Am desenat, am croit și am făcut haine din toate materialele găsite prin casă ( […]