Se făcea că aveam o poftă grozavă de pește prăjit cu mămăligă și mujdei. Se făcea… Acum sunt plină de draci!
Știți bancul ăla cu „- Fetele, vă place peștele? -Nu, pentru că ne bate!” Ei bine, caut curvă să îi donez o pisică!
Pisica noastră, pentru o pisică aciuată pe lângă casa noastră are cam multe figuri. E cam ca unul pe care îl ajuți și după aia emite pretenții. Mi-am dorit să am o pisică normală, așa ca la țară, să mănânce resturi de mâncare, rahaturi ce nu îți trebuie….nu! Ea mănâncă ce vrea pwla ei! Ferească sfântul să fie mâncare normală de pisici, la un preț decent, nu! Ce căcat e ăla Wiskas? Friskies? Nu! Trebuie musai să sune a regină, a războinică, a schemă de ju-jitsu și să coste regulamentar. Asta dacă mănâncă, dacă nu e ceva de genul:
„- Ce-ai făcut săraco? Tot din asta? Da’ niște icre negre? Ahhh, astea-s icre negre? Nu vreau d’astea! Sunt prea negre! Vreau roșii! Nu, de fapt aș vrea somon. Hmmm….ba nu! Vreau lactate, azi țin dietă! ”
Spurcata asta a mea e figuranta pământului, când mănâncă, când se strică mâncarea în farfurie că ea nu are chef de ce e în farfurie.
Am zis că treacă de la mine, ” măcar e cuminte, nu se urcă pe masă, pe blat în bucătărie…” …da mă-sii….aveam 5 pești, mai am 4! :))
Acu’ nu mi-e ciudă de pește, mi-e că m-a înșelat, am crezut în ea, am zis că e cuminte…. scârba dracu’!
Deci: caut curvă supărată, pisica mea o poate ajuta în problema cu peștele.
