Cum mi-am imaginat eu mutarea noastră în casă nouă..
Când ești tălâmbă cu capu’n nori, visezi aiurea până îți curge scuipatu’ din gură. Se făcea că ne mutam, iar eu mă plimbam ca o divă divină, cu gentuța pe mână prin magazine : ” vreau asta, asta și aia, aia cred că merge cu statueta din baie, aia se asortează cu covorul de mâță lățoasă, aia, cu doamna rubensiană ( eu :)) )” , dar realitatea nu e așa….realitatea e o stârpitură nenorocită și fără bani!!
Plătești în stânga și în dreapta o mulțime de lucruri încât la un moment dat ajungi în curu’ gol, e fix momentul ăla în care te muți, fix momentul în care constați că plita ta cea mișto face alergie la oalele tale.
Noroc că românul e inventiv și a creat vizita ” de casă nouă” , vizita aceea în care nu mergi în mână cu mâna partenerului, ci cu un cadou! Simt așa, parcă, mă cuprinde brusc românismul și îmi vine să respect toate tradițiile, că noi românii suntem de treabă…
Se făcea că visa nebuna că se mută, că vine o firmă care se ocupă cu treaba asta și cară toate cutiile, cutii bine organizate, cu etichete ” vase,fragil, dormitor”….dar nu, realitatea e o nebună dezorganizată. Firmă de mutări? Doar nu suntem în filme. Cutii? Organizare? Nu!! Noi românii nu ne mutam cu cutii, decât dacă le avem prin casă. Noi ne mutăm cu geanta de voiaj, cu cutia de la cuptorul cu microunde ( dacă se strica… să avem garanție ) , cu cutia cu care a venit un curier la ușă.
Cât despre organizare e ca atunci când plecăm în concediu, avem listă, punem tot și când trecem prin fața dulapului vedem pantalonii…Cum care pantaloni? Aia comozi! Aia care ” hai să-i pun, că dacă îmi trebuie” aia care merg cu tricoul ăla lejer ” hai să-l pun și pe el” și așa mai umpli juma’ de geantă….
Așa și acum, pun paharele în cutie, trec cu cutia prin sufragerie și văd 3 perechi de șosete de ale lui Tudor, pahare nu mai încăpeau, da’ niște șosete îngrămădite …..Așa am ajuns să am pahare cu șosete, șampoane cu tricouri, cărți cu papuci de casă!
Cât despre transport, toată lumea are un prieten, care are un prieten…..
Ps: Viața nu-i ca-n vise…
