Până la ora asta probabil că Facebook a avut grijă de ziua mea ca să mi-o frece și să vă spună că : azi e minunata zi în care mama mea a țipat cu motiv!
Trăiesc într-o nebunie de ceva vreme, în care dacă nu e nebuna aia care uită de ziua ei, sunt alea două care urlă: îți faci ziua! Ba nu! Ba da! Ba nu ți-o faci! Se ceartă între ele și aduc argumente: oricum, sigur te vizitează careva! Ba nu, că de ceva vreme nu își mai face ziua! Ea vine mereu! Acum e mamă! Ei îți fac mereu surprize! Acum….nu! Lumea are nevoie să se relaxeze! Lumea are nevoie de conserve!
În afară de dilemele din capu’ meu, mai vine și Facebook și mi-o trage: să fac o strângere de fonduri de ziua mea pentru o cauză. Băi, voi dormiți acolo? Băi, io mi-s româncă! Io nu dau cadourile mele, să fie clar! Credeați că sunt fată de treabă? Nu!
Io când am văzut ce îmi propun ăștia de la Facebook imediat m-a trosnit o amețeală și gândurile din capu’ meu au început să se învârtă:
- Io tare mi-s mândră. Dacă nu donează nimeni? Nu mă fac de căcat? Că am mai văzut eu ” Cutare- Cutare a strâns de ziua lui ( donată) 0 lei din 4647″. Că la noi, dacă nu pui oleacă de potol și de rachiu pe masă, nu dă nimeni nimic. Toată lumea ” amin”, „particip”, ” Doamne ajută”.
- Io mi-s însetată de cadouri. Cum să donez? Să vă explic:
Noi, Zânul și cu mine, am făcut o casă! La noi românii casele nu se fac ușor dacă nu faci politică, ori dacă ma-ta și tac-tu nu sunt cineva, nu fac ceva.. o faci cu mari sacrificii. Adio gentuțe, papucei trendi, boarfe de firmă, adio toate alea… Atâția ani am tânjit după lucruri și acum să le donez? M-am gândit: eu îmi doresc atâtea cărți! Multe! Multe!
Căcat….nici măcar nu ai o bibliotecă în casă. ( nu au fost fonduri alocate pentru ea încă :)) ). Îmi și imaginam cum apare cineva cu o bibliotecă la ușă :)), apoi restul cu cărți. Ahhh! Ce frumos! Din urmă mai vin oameni: cu flori, cu punguțe drăguțe pline de bluze, pantofi, cercei, genți, căcaturi de machiat, căcaturi care fac părul des și frumos, alte căcaturi…La televizor au oprit știrile despre corona virus, că sunt prea triste și alarmiste pentru o zi așa de minunată.
Prezentatorii par normali la cap, au realizat ce e important în viață, îmi cântă ” la mulți ani”.
În capul meu trăiește o mică scârbă cu apucături de dictator.
PS: Nu am tort! Nu am nimic pregătit! Nu îmi fac ziua! Ba o faci! Să vină cadourile! Ba nu!
Hai, v-am pupat! Ba nu!
