A venit Moșu’

Niciodată nu am putut suporta postările cu ” mulțumesc iuby”, așa că : ” mulțumesc Moșu'”!
Uneori de Crăciun bănuiam ce voi primi pentru că: ori îi ” sugeram” ( el credea că mă scap, dar eu îi transmiteam mesaje subliminale ori chiar de-a dreptul 🙂) ) prin discuții, mail cu listă și link cu ceea ce doream, ori listă pusă pe frigider.
De data aceasta nu am știut nimic! Nu am bănuit nimic! Am încercat din răsputeri să aflu ceva, am încercat tehnici din ” Lie to me” , interogare ca în CSI, deducții ca în filmele cu profileri, ba chiar la un moment dat îmi imaginam că îl pun la masă ca la interogatoriu și îl bușesc cu capul de masă până spune 🙂)). Nimic!!
În ajunul Crăciunului ajunsesem precum cei mici, abia așteptam să vină Moșul. M-am pus în pat și nu reușeam să adorm de emoție și curiozitate, de acum mă încercau diferite sentimente …eram entuziasmată, dar parcă într-o oarecare măsură mă temeam să nu am așteptări prea mari și când desfac cadoul să nu par dezamăgită și să umbresc bucuria moșului de a dărui.
S-a făcut dimineață, am coborât treptele și mi-am zărit cadoul sub brad. Aș vrea să scriu că „am fugit repede către el” ,asta pentru a păstra emoția postării, însă eu de fapt abia mergeam, nu băusem cafeaua, am peste 30 de ani așa că trebuie să treacă vreo 5 minute până se ung toate alea, mă rog… am mers încet către el, cu mâna tremurândă ( am zis că trebuie să treacă 5′🙂) ), cu inima spărgând pieptul, am început să îl desfac…. am mers după cuțit (că nu putea să îl împacheteze mai puțin) …
În sfârșit am reușit să îl desfac! După atâtea emoții, psihologie și profileri mi-a trecut prin cap că poate o să găsesc un deget în cutie 🙂). L-am desfăcut, aveam o hârtie deasupra ( pana mea! să vezi că e biletul de amenințare! ori poate un bilet de răscumpărare 🙂)) ), l-am întors, lacrimile au început să îmi șiroiască pe obraji, am urcat scările în fugă plângând din ce în ce mai tare, am sărit în pat și m-am cuibărit la pieptul Moșului plângând ca un copil….
Mulțumesc Moșule!