Cozonacu’ vieții

Care mă știe, a mâncat cozonac pe la mine. Îl fac demențial! E fraged, e aromat, e plin de nucă, așa… pă bogăție!

Eeee, da’ m-a mâncat pe mine să fac altă rețetă, că e lăudată, că e un cozonac cum neamul tău n-a mâncat, că e cel mai bun și mai fraged și mai minunat. Boooon!

Rețeta e faină, că nu se poate să fie sute de femei nebune, nu! Sunt doar eu tăntăloaică! Rețeta are mai multe ouă ca a mea, așa că textura inițială e mai dură, așa că proasta a pus lapte maxim. Pentru că am pus maxim de lapte, aluatul era prea moale, îl frământam și mi se lipea de mâini de parcă erau labe de rață.

Am zis să pun grăsimea ( unt + ulei) că poate se schimba textura. Un rahat! Am frământat ca o proastă de mi-au ieșit ochii, că poate- poate. Clar mai trebuia faină! Da’ mama când eram eu mică și țineam eu de lighean în timp ce ea își dădea sufletul peste cozonac a zis:” tre’ să îl faci bine din prima, că nu e bine să mai pui făină după ce ai pus ulei” . Am mai frământat…Nu, ăsta nu avea cum să fie ce trebuie. Am pus făină. Parcă- parcă! Treaba-i bună.

Pun untura, că așa zice doamna în rețetă. N-am luat untură așa ca săracii, am luat de mangaliță, că am auzit eu de bine de porcu’ ăsta. Frământând și de la palmele calde, untura mea ( nu a mea, a porcului) a început să miroasă a tochitură. Pe românește…am căcat bățul! Am cozonac cu aromă de jumări. Nu, că eu sunt fată deșteaptă! Deși trebuia să pun coaja de la o lămâie și o portocală, nu am pus, că nu e bine, că e cu chimicale, că e de porc…am pus esențe. Eeee, ghici cine a pus coaja de lămâie și portocală? Normal!

Am terminat de frământat, sunt transpirată de nu mai pot, parcă m-a antrenat moșu’ ăla din Karate Kid, parcă am spălat 20 de scări de bloc că vine conducerea să se laude că a igienizat, parcă…..

De la mama am moștenit schema aia: când termini de frământat pui frumos aluatul în castron, îi faci cruce și zici ” Doamne ajută!”. Am pus frumos ( a se citi ” trântit”) aluatul în castron, i-am făcut cruce ( a se citi ” m-am uitat urât la el”) și am spus: mai du-te-n p…. mă-tii că mi-ai mâncat ficații ( și aici mai urmau niște lucruri).