Dragostea-i o nenorocita egoista

Vorbeam aseară cu o prietenă ce îmi spunea ” îi doresc sa fie fericit, să îi fie bine…” Wtf? Cum așa?
Am mai auzit replica asta în filme, de atunci mi s-a părut ceva putred. Eu nu cred așa ceva! Îi doresc tot binele din lume, să fie fericit, să ajungă superstar, să câștige la loto, să….. să… să….. atât timp cât este cu mine! Atât! Sau dacă nu mai am niciun sentiment pentru el. Uite, de pildă, eu le doresc tuturor foștilor mei să fie fericiți. Atunci când „omul” se transformă în ” un om”, adică îți e indiferent, nu simți nimic, normal că îi dorești tot binele, nu poți să urăști un om oarecare de pe stradă.
Însă, atunci când încă ai sentimente, treaba e mai complicată…nu pot să îi doresc o iubire ca în filme, nu! Îi doresc să aibă parte de țeapa vieții lui, să se întoarcă la mine târâindu-se, să se sperie dimineața lângă ea, să îl apuce căcarea la întâlnirea cu ea, să îi intre o musca în gură la primul sărut, să se împiedice, să cadă, să îi iasă bube pe cur, să…. să…. să i se năruie viața de nenorocit ce e, că a plecat de lângă soarele( adică eu) din viața lui.
Cât timp suntem împreună sunt o minunată pisică, ce toarce, te iubește, se gudură, face tumbe lângă picioarele tale. Atât! ” Cât timp”! Când nu…. îți zmulg motoceii și îi port la gât ca amuletă, le mai pun două pene, 3 cercuri și fac un minunat dream catcher 🙂))
Să fie fericit? Nu! Eu sa fiu fericită! Să moară de ciudă că sunt slabă, frumoasă, mirobolantă, ravisantă și de succes!
Ps: Unu’ mai deștept ca mine a zis că ” dragostea e vecină cu ura” nu că ” îi doresc să fie fericit” 🙂))
Alt ps: Rrrrrrr, Rrrrrrr ( torc, da?) 🙂))